Acuzate adesea, de către adversari, de practici capitaliste lipsite de scrupule şi conştiinţă socială, marile companii occidentale fac tot posibilul să demonstreze că sînt în pas cu timpul sau, cum se spunea odinioară, că înţeleg imperativele vremii. Uneori cu atîta zel, încît întrec chiar şi recomandările guvernamentale în domeniu. Programe cu scop ecologist, campanii sociale, proiecte educaţionale sau sponsorizări în mediul artistic, produse speciale oferite diferitelor grupuri etnice sau religioase, atît pentru angajaţi, cît şi pentru clienţi (mîncarea halal, de exemplu) – toate încadrate la capitolul „responsabilizare socială“ a corporaţiilor.
Una dintre cele mai răspîndite practici, mai ales în mediul corporatist american, este cea numită diversity training. Premisele ei ar fi acelea că, pe de o parte, mediul de lucru a devenit în ultimele decenii tot mai divers din punct de vedere rasial, etnic şi religios, şi trebuie creat un cadru din care nimeni să nu se simtă exclus; pe de altă parte, că există un (frecvent amintit) „plafon de sticlă“ în privinţa promovării minorităţilor şi a femeilor şi că acesta trebuie doborît. De aceea, angajaţii trebuie să treacă prin ore speciale de educaţie întru diversitate, care poate îmbrăca diferite forme, de la grupuri de discuţii inter-rasiale şi inter-etnice, supervizate de specialişti, pînă la proiecţia de filme şi parcurgerea unor materiale documentare, urmate de teste. În cele mai multe cazuri, orele de diversity training sînt obligatorii.
O industrie în industrie
Publicaţia The Washington Post a descoperit, în 2008, că firmele americane cheltuiesc anual aproximativ 300 de milioane de dolari pentru programe de educaţie de acest tip. Aproape toate companiile din topul 500 Fortune le cer angajaţilor să treacă prin diversity training, iar cele mai multe dintre ele au transformat educaţia întru di
