In utimele zile aud des asta, “ce faci de ziua ta?”. Sunt intrebata: “hai Doria, spune ce vrei sa facem de ziua ta?” sau “ faci ceva, sau ne lasi cu ochii in soare?”. Nu mai stiu unde sa ma ascund!
Am observat ca in Romania, marea majoritate a oamenilor isi aniverseaza ziua obisnuit an de an si dau o mare, “mareata”, grandioasa, nemaipomenita petrecere, atunci cand implinesc o varsta rotunda (spre ex. 50 de ani, 30 de ani). Mai exista si variantele unui party restrans alaturi de familie si cativa prieteni foarte apropiati, o alta solutie e petrecerea alaturi de iubit/a. Stiu ca mai sunt si altele, am fost la un carnaval dragut organizat de ziua cuiva, extrem de reusit, petrecerile tematice ies foarte bine in general, daca invitatii se prind in joc. Pentru cei nascuti vara, exista alternativa unei petreceri la iarba verde, posesorii de locuinte cu gradina fiind evident avantajati.
Asadar, optiuni sunt multe, daca exista “disponibilitate sufleteasca si materiala” (am o prietena care imi spune mereu cand mergem la cumparaturi, ca sotul ei a avut o astfel de disponibilitate, “sufleteasca draga, si mi-a dat cardul lui”, asa ca poate cumpara orice, e foarte amuzanta) – insa eu am si cateva nelamuriri legate de “protocolul”(glumesc putin cand spun protocol in acest context) si felul in care oamenii simt, doresc, inteleg sa-si aniverseze ziua de nastere.
Mi s-a intamplat sa vad dar si sa aud tot felul de variante care mai de care mai ciudate, le-am ascultat, fiindca, am mai spus, sunt un om curios.
Intai, am auzit replica ”de ce sa-l invit pe cutare, ce am de castigat, nu mai e pe val”. Bun. Deci sa inteleg ca unii oameni, cheama tot felul de persoane la un party aniversar, doar pentru ca “da bine sa fie prezenti”. Nu conteaza ca o legatura sau o relatie e inexistenta, conteaza aparitia intr-un cadru festiv, care, la o adica ar putea ridica cota sar
