Anonimii nord-coreeni speră să repete la Cupa Mondială surprizele făcute în urmă cu 44 de ani, la precedenta participare. Greu de vorbit despre fotbal într-o ţară comunistă, în care presa este controlată de stat, internetul şi telefonia celulară sunt interzise, iar oamenii nu ştiu că omul a ajuns pe Lună.
În ciuda dificultăţilor economice şi politice, în 2006, regimul dictatorial impus de „Marele Conducător" Kim Jong-Il a dat sportului-rege o campioană mondială. Nu la băieţi, ci la fete, mai exact la categoria de vârstă sub 20 de ani!
Între timp, când nu erau ocupaţi cu armata (Coreea de Nord este cel mai militarizat stat din lume, cu peste un milion de persoane), bărbaţii au reuşit să creeze o naţională care s-a calificat la Mondiale pentru a doua oară în istorie. Cu ce „arme"? Nu avem prea multe date, în afara statisticilor din preliminarii, care ne arată o defensivă de fier a asiaticilor, cu doar şapte goluri primite în 16 meciuri.
În rest, în Coreea de Nord este imposibil de contorizat numărul oficial de selecţii, despre campionatul intern nu se mai ştie nimic de aproape trei ani, iar principalul furnizor de jucători este echipa „25 Aprilie", numită astfel după Ziua Armatei. Aşadar, o adevărată „fantomă cu 11 capete" care se va lua la trântă în „Grupa Morţii" a Mondialului sud-african cu fotbalişti precum Kaka, Cristiano Ronaldo sau Drogba.
În condiţiile amatorismului care caracterizează fotbalul nord-coreean, am fi tentaţi să credem că „scheletul" naţionalei este format din jucători care evoluează în străinătate, în campionatele profesioniste. Nu este deloc aşa, lotul de 23 pentru Mondiale fiind garnisit cu doar trei „stranieri". Pe lângă cazurile speciale ale celor doi „japonezi" (Jong Tae-Se şi Ahn Young-Hak) care au profitat de locul naşterii pentru a putea juca în Ţara Soarelui Răsare, atrage atenţia situaţia atacantu