Iată că nu a ieşit cu mineriadă, aşa cum prooroceau vestitorii apocalipsei. Ba, în loc de 60.000 de protestatatari, cât ziceau sindicatele că vor aduna, au fost doar 30.000. E adevărat că e un sentiment destul de copleşitor, când vezi autocarele cu numere de Bacău, Buzău, Neamţ, Constanţa, Brăila, etc. aducând demonstranţi, dar nu a fost haosul de care se temeau guvernanţii.

La fel de adevărat este şi ce scriu Ciprian Şulea şi Costi Rogozanu: demonstranţii ştiu doar că o duc prost şi că o vor duce şi mai prost. Strigă de foame. Nu strigă pentru principii, nu au un fir conducător al discursului, nu au un mesaj coerent şi consistent, decât “ne-aţi furat, nouă ne e foame”. Aşa e.

Dar pe de altă parte, principiile nu se impun cu masele în stradă. Demonstraţia nu este simpozion şi nu poţi să te aştepţi ca 30.000 de oameni să facă filosofie politică în Piaţă. Nici protestatarii de la Atena, leagănul democraţiei, nu-i aşa?, nu strigau altceva, în urmă cu două săptămâni: “Hoţilor!” – era strigătul de luptă care se auzea în jurul parlamentului grec. Nici în ţările baltice, anul trecut, nu se striga ceva diferit faţă de ce am auzit astăzi în Piaţa Victoriei. Nici cei 120.000 de sindicalişti ieşiţi pe străzile Dublinului anul trecut, tot în urma unor măsuri de austeritate, nu aveau revendicări mult diferite de cele ale sindicaliştilor români. Să nu ne complacem, deci, în sentimentul acela profund românesc, că “numai la noi se întâmplă aşa, numai noi nu suntem în stare”. Faptul că mitingul a fost paşnic, că nu s-a dat foc la bănci cu tot cu funcţionari înăuntru, ca la Atena (şi nici la guvern, ca în vremuri de tristă amintire pe la noi) nu este nici el un semn rau. Mineriade am avut destule. Acum a fost o mică defulare socială, între orele 11 şi 13:30, conform legii şi avizului de la primărie.

Mai grav va fi însă la greva generală, pentru că tot pe noi, cetă