Acum, în plină criză, toată lumea ţipă că subminarea evaziunii fiscale ar fi o soluţie pentru evitarea tăierii drastice din salariile bugetarilor, din pensii, indemnizaţii pentru mămici ş.a.m.d. Personal, sunt împotriva reducerii şi-a unui leu din pensiile bătrânilor, din indemnizaţiile mămicilor sau din cele cuvenite persoanelor cu handicap real.

Sigur, nu le plâng de milă celor cu pensii nesimţite obţinute, cu aceeaşi nesimţire, pe căi la limita legii. Sunt alături de marea masă de pensionari, mămici, persoane cu dizabilităţi reale şi de şomerii crizei. De ce spun şomerii crizei? Pentru că, sincer, înainte de această perioadă grea a economiei româneşti mulţi se complăceau în postura de şomeri, din puturoşenie şi pretenţii salariale peste măsură. Şi alături de aceia îi plasez şi pe puturoşii care stau cu mâna-ntinsă, pe la primării, pentru venitul minim garantat, dar când vine vorba să presteze la schimb muncă în folosul comunităţii, nu-i mai prinzi. Tuturor acestora nu le plâng de milă. Cu oamenii care-au ajuns pe drumuri din sectorul privat, în perioadă de criză, este o altă poveste. Revenind la afirmaţia iniţială, în ultima vreme pe toate posturile de televiziune, politicieni, sindicalişti, analişti urlă la unison că TREBUIE luate măsuri împotriva evaziunii fiscale. Nimeni nu spune însă DE CE a ajuns acest flagel să înghită economia sănătoasă. Din vina CUI s-a ajuns aici? Cumva n-au fost norme incriminatoare numai bune de aplicat, de oamenii politici şi liderii de sindicat se dau de ceasul morţii că este nevoie de un plan de măsuri? Ba au fost, Slavă Domnului! Cine trebuia să le aplice? E, abia acum ne apropiem de adevăr. Instituţiile statului - Fiscul, Garda Financiară, Vama, Poliţia, Parchetul, Tribunalul - poartă întreaga responsabilitate. Cine lucrează în aceste instituţii? Exact bună parte dintre bugetarii care în frunte cu liderul lor, Vasile Marica,