Vlad Ivanov ajunge de-abia azi pe Croazeta, la timp pentru covorul rosu si premiera de gala a filmului "Schastye Moe"/"My Joy", de Serghei Loznitsa, prezentat in Competitia Oficiala. Filmul a fost insa vazut ieri seara de jurnalisti, in cadrul a doua proiectii tarzii.
Documentarist recunoscut si premiat la festivaluri de gen, ucraineanul Serghei Loznitsa care acum s-a stabilit in Germania pentru ca poate gasi mai usor bani pentru film, are sansa nesperata sa fi fost selectionat cu primul lungmetraj de fictiune taman in Competitia Oficiala. Inspirandu-se din stilul documentar, el face in "Schastye Moe"/"My Joy" un road movie prin Ucraina zilelor noastre in care insereaza flashbackuri din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Totul pentru o meditatie pe marginea transmiterii violentei si a raului.
Vlad Ivanov apare catre sfarsitul filmului, in rolul unui politist moscovit bruscat si umilit de niste politisti de la circulatie, si in final ucis de unul dintre cele mai prezente personaje de pe ecran, un barbat mut - martor necuvantator al unui intreg sir de orori comise gratuit de oameni oamenilor.
Filmul e interesant tocmai pentru ca structura sa nu e lineara - desi e un roadmovie. Un personaj pe care-l credeam principal e ucis in prima jumatate a filmului, urmeaza apoi un flashback si apoi firul narativ incepe sa bajbaie printre personaje despre care nu intelegem cine sunt si ce vor.
La sfarsit ne dam totusi seama ca regizorul a intentionat ca prin linearitatea roadmovie-ului sa arate cum raul se preia si se transmite in timp si spatiu, si ca natura umana - o data corupta - nu se mai poate salva. Pacat insa ca povestea devine confuza. Imaginea lui Oleg Mutu e unul dintre punctele forte ale filmului filmat in 1:2.35, folosind si camera pe umar, si cadrele fixe, descriptive.
Vlad Ivanov, care e partial de descendenta
