A cantat cu orchestre simfonice, cu taraf, cu preoti, cor de copii, calugari, cu orchestra de muzica usoara, traditionala, iar la 41 de ani de la debutul sau pe scena, a venit in Capitala singur, cu chitara care i-a adus faima de menestrel. Saptamana trecuta, la Sala Palatului, vreme de aproape doua ore, maestrul Tudor Gheorghe a adus poezia pura a lui Mircea Micu, "omul care n-a publicat decat cand i-a zis Dumnezeu sa scrie".
"In urma cu 41 de ani, pe scena Teatrului National din Craiova, aparea un tanar... (io) cu par. Cu ceva par. Fara mustata. Si avea acel tanar sa uimeasca, sa sperie intr-un fel, sa nedumereasca, mai bine zis, critica de specialitate si spectatorii, pentru ca nu se mai intamplase asa ceva pe o scena: un actor venea cu o chitara si canta doua ore. Trei poeti: Arghezi, Blaga, Barbu si ceva folclor", a spus Tudor Gheorghe saptamana trecuta, la Sala Palatului, in cadrul spectacolului Chemarea pasarii de acasa.
"Si, de atunci si pana astazi, tot continui sa nedumeresc lumea cu spectacolele mele. Am cantat cu orchestre simfonice, am cantat cu taraf, am cantat cu popi, am cantat cu cor de copii, am cantat cu calugari, am cantat cu orchestra de muzica usoara, traditionala - iata ca m-am intors la chitara. Singur cu chitara".
Concertul a avut la baza poezia lui Mircea Micu, "omul care n-a publicat decat cand i-a zis Dumnezeu sa scrie. N-a scris mult, dar poezia lui este o poezie foarte speciala. In Romania, la ora actuala doar la doi poeti am intalnit poezia in stare pura: poezia lui Mircea Micu si, uneori, poezia lui Grigore Vieru. La ei doi, e atat de simplu totul incat nici nu-ti vine sa crezi."
"Mircea Micu - imi spunea o prietena - n-a avut noroc sa intre in gasca aia care trebuia. El a fost departe. El a fost cu Fanus, cu Nichita. Pe mine ma deranjeaza criticii de specialitate care dau verdicte. Ei ce sa faca? Am
