Nu trebuie să considerăm sănătatea Cenuşăreasa României, dincolo de temele de campanie electorală este o problemă prioritară tuturor românilor care revine în prim plan mai ales în vremuri de criză. Chiar în aceste condiţii, ţările europene au alocat 6-8% din PIB pentru sănătate considerând că această criză aduce de fapt ţi un plus de morbiditate.
Am susţinut în Comisiile de Sănătate ale Senatului şi ale Camerei Deputaţilor alocarea a 8% din PIB pentru sănătate considerând că a investi în sănătate înseamnă a trata oamenii repede şi bine, mai puţine zile de spitalizare, mai puţine concedii medicale, mai puţine pensii pe caz de boală şi invaliditate şi mai puţine reţete compensate.
Considerăm că în termeni reali reducerea acestui buget la mai puţin de jumătate înseamnă pentru fiecare dintre noi jumătate de pat, jumătate de ventilator, jumătate de pungă de sânge şi jumătate din personalul necesar pentru a ne trata.
România a atins masa critică în ceea ce priveşte exodul personalului medical iar fară acesta spitalele sunt simple muzee uneori aflate în paragină.
Considerăm că fiecare român are dreptul constituţional la sănătate şi ne propunem stoparea fenomenului Lăzărescu, a plimbării pacienţilor între spitale, prin asigurarea accesibilităţii la servicii medicale de calitate acolo unde romanii au nevoie.
Considerăm că este necesară o evaluarea reală a tuturor resurselor medicale de care dispune sistemul în momentul de faţă şi luarea de măsuri pentru a acoperi deficitul existent în sistem în acest moment.
Am iniţiat toate aceste măsuri în urma unui dialog permanent cu decidenţii implicaţi în starea de sănătate a populaţiei: Asociatiile de pacienti, Colegiul Medicilor, DSP-urile, Ordinul Asistentilor şi Ministerul Sănătăţii.
Dacă aceste măsuri nu vor fi iniţiate rapid nu putem spune decât că sănătatea românilor are
