Veac de nedreptate,

Ni le-aţi luat pe toate,

Şi ca indivizi, şi ca popor,

Dar să ţineţi minte

Până în morminte:

Dumnezeu rămâne-al tuturor!

Voi aveţi avere,

Voi aveţi putere

Şi plăcerea traiului ateu,

Noi, prin nedreptate,

Le-am pierdut pe toate,

Dar îl mai avem pe Dumnezeu.

Aşa nu se mai poate,

sunt prea urâte toate,

n-avem nici dreptul unei pâini,

trudind o viaţă-ntreagă,

în ţara noastră dragă,

suntem trataţi ca nişte câini.

Democraţii betege,

şi-n legea fărdelege

cei buni şi harnici nu mai pot,

în cel mai jalnic teatru

suntem, din patru-n patru,

hamalii urnelor de vot.

Nu, ţara nu-i săracă,

dar avuţia-i pleacă

precum o pradă de război,

hei, lideri de paradă,

nu-i om să vă mai creadă,

că prea vă bateţi joc de noi.

Nici muncă, nici răsplată,

ca toţi să fim îndată

bieţi cerşetori, la semafor,

şi nimeni nu răspunde

de crizele profunde,

de care-atâţia oameni mor.

Voi, din mormânt complice

şi până-n cicatrice,

stârniţi neiertătoare boli,

copiii noştri, bieţii,

cunosc amarul vieţii,

de când îi aruncaţi din şcoli.

Impozite ne muşcă

în ţara ca o cuşcă

vândută astăzi pe un pol,

umil e tricolorul,

bolnav e viitorul,

stomacul omului e gol.

Doar cârciumi pretutindeni,

cravaşe, gratii, pinteni,

se înrăiesc surori şi fraţi,

bătrânii mor de foame

şi-n cinice programe

cei tineri sunt abrutizaţi.

Aţi dat pseudonime

greţoasei voastre crime

de-a vinde ţara pe nimic,

soluţie barbară,

să fim o bingo-ţară,

să fim o ţară-loz în plic.

Ne-nghesuiţi cu biciul,

pe scara de serviciu,

ca nişte slugi să vă servim,

dar noi vă d