Impotriva logicii clare a nevestei mele, nu pot avea nimic de obiectat, ca-i brici la minte, insa, pe de alta parte, sint chinuit de un gind teribil: cine imi garanteaza mie ca, atunci cind se va pronunta divortul, voi primi eu copilul mai frumos si mai istet? Stimate doamne, stimati domni! Ma adresez Dumneavoastra, oficiului de consiliere matrimoniala, cu o mare problema. Iata ca - din pacate - mi-a venit sorocul: ma aflu in fata divortului iminent... Asta este! Nu se mai poate repara nimic! Cu aceasta idee ne-am consolat atit eu cit si sotia de-un car de vreme... De asemenea, am dezbatut, in doi, indelung, cum se poate imparti la modul cinstit toata agoniseala casniciei noastre de peste douazeci de ani si in aceasta privinta am cazut repede de acord. S-a dovedit a fi foarte util faptul ca aproape tot ce posedam este in dublu exemplar. Asta inseamna: avem doua paturi, doua dulapuri, doua aparate de radio, doua televizoare, doua DVD playere, doua masini, doua rachete de tenis, chiar si doua carti, asa ca totul se poate imparti fara probleme la doi, dupa cum puteti lesne deduce si dumneavoastra. Dar iata ca apare si o mare-mare problema: posedam doar un singur copil in comun. Se numeste Stefanel, are noua ani si, desigur, ne veti intelege daca, din motive evidente, excludem categoric impartirea baiatului in doua parti egale. Dar, pe de alta parte, niciunul dintre noi nu e dispus sa se lipseasca de Stefanel, deci cum sa procedam? Un prieten de-al meu e de parere ca, pina cind ajunge la majorat, baietelul ar putea locui cu schimbul, o luna la mine, o luna la sotie, desi, in opinia mea, asta ar afecta dezvoltarea copilului si i-ar produce totodata o anumita stare de nesiguranta. Sotia mea a venit de curind cu ideea sa producem inca un copil impreuna, fiindca, in opinia ei, aceasta ar fi solutia ideala..., chiar daca, pentru asta, dupa o operatiune relativ agreabila, ar t