Tăierea uniformă a salariilor şi pensiilor nu este decât o reminiscenţă a mentalităţii comuniste care stăpâneşte încă birocraţia românească.

Acum când scriu, văd pe bannerul unui post de televiziune: ori tăiem salariile şi pensiile, ori în decembrie nu le mai dăm deloc. E aiuritoare afirmaţia tăioasă a acestui politician pe cât de mic, pe atât de hotărât. Cum să crezi că o problemă economică are o singură soluţie? Mai mult, e aceasta o problemă economică? Sau pur şi simplu o impunere artificială din partea birocraţilor FMI la care ne-am dus milogi? În loc să creştem găini şi să le mâncăm ouăle, ei ne învaţă cum să le fugărim până mor.

N-ai cum să nu te simţi umilit când vezi un piţifelnic al acestei instituţii dând interviuri din pragul uşilor pe care intră ca paşa din Vidin, ducând firmanul de la împărăţie. Şi mai trist e când îl vezi pe distinsul personaj în vitrina Euronews-ului cum ne transmite de pe o pajişte din Washington că ei sunt foarte flexibili şi Guvernul român a trebuit să ia decizia. Ecuaţia e simplă. Ori unul minte, ori celălalt e prost.

Pentru orice om cu capul pe umeri, dilema din care războinicul pitic nu poate ieşi este falsă. Statul este un prestator de servicii pentru comunitate plătit prin impozite şi taxe. Serviciile sunt proaste şi scumpe, deci sistemul trebuie reformat. Problema falsă are o soluţie falsă. Tăierea uniformă a salariilor şi pensiilor nu este decât o reminiscenţă a mentalităţii comuniste care stăpâneşte încă birocraţia românească. Politicienii nu sunt decât papagali. Ei sunt ecoul a ceea ce birocraţii le impun prin statistici strâmbe şi propuneri în interesul sistemului.

Ca să alergi mai repede, trebuie să scapi de kilograme! Eliminaţi toţi atârnătorii inutili şi nu vor mai trebui tăiate veniturile oamenilor! Birocraţii pot fi ajutaţi să se reintegreze în lumea reală nu dându-le un număr de salarii în mome