Nu mă-nnebunesc după „maxime şi cugetări“, ba dimpotrivă, şi de cele mai multe ori socotesc că singurul loc unde merită să apară este rubrica „Din puţul gîndirii“ a colegilor de la Academia Caţavencu. De fapt, cele mai penibile sînt cele ale aşa-zişilor autori de maxime şi cugetări, ale indivizilor ălora care se screm să scoată ceva profund şi amuzant, pentru a strînge totul într-un volum deştept, nevoie mare!, dar cărora nu le ies decît nişte texte jalnice, bune cel mult de emisiunea Unda veselă. Nu înseamnă însă că nu există ziceri care să nu merite să fie citate – dar ele nu se găsesc la cei care se recomandă drept autori de aforisme. În fine, cum mă ocup de rubrica asta despre televiziune de atîţia ani, am cules de-a lungul vremii, de ici, de colo, tot felul de afirmaţii cu schepsis, legate de subiect. Unele sînt doar amuzante, altele au şi ceva profunzimi. Au fost emise în diferite contexte – sînt replici din filme, fraze din interviuri sau din articole de presă.

Iată, de exemplu, una dintre preferatele mele, spusă de David Frost (celebrul jurnalist care i-a luat interviul lui Nixon şi care apare şi ca personaj în filmul Frost/ Nixon): „Televiziunea este o invenţie care-ţi permite să fii distrat în propriul tău dormitor, de oameni pe care nu i-ai primi niciodată în casă“.

Şi arhitectul Frank Lloyd Wright s-a referit, la un moment dat, la televiziune şi a zis, în cîteva cuvinte, cam totul despre ea: „Televiziunea este gumă de mestecat pentru ochi“. După cum veţi vedea, oamenii care au într-adevăr ceva de spus nu au deloc o părere bună despre televiziune – şi asta, aş zice, pe drept cuvînt! Afirmaţia lui Frank Lloyd Wright este una dintre cele mai soft. Umberto Eco este mult mai neiertător: „Televiziunea abrutizează oamenii cultivaţi şi îi cultivă pe cei care duc o viaţă abrutizantă“. Comediantul american Fred Allen este încă şi mai dur: „Imitaţia