Nu mă aştept ca Boc să fi înţeles ceva de la zecile de mii de oameni care i-au urat numai de bine ieri sub ferestre. Nu e capabil să priceapă că există şi alte soluţii decât cele fixate în Scrisoarea către FMI, soluţii lansate nu numai de sindicate, ci şi de reputaţi economişti, care însă nu fac parte din guvern. Fără să fi operat în primul rând ajustări severe ale cheltuielilor guvernamentale cu bunuri şi servicii, cu prime şi bonusuri chiar în aceste zile pentru mahării din companiile naţionale datoare vândute la Buget, cu ministere parazite şi cu 300 de secretari de stat, başca alaiul lor, cu limuzinele de lux, la care alte guverne (vezi Italia) renunţă, Boc e egal cu el însuşi: românii trebuie jupuiţi. Că în mintea lui nu încape că ieri s-a aprins beculeţul roşu şi că urmează o paralizantă grevă generală, ba chiar şi mitinguri mai puţin paşnice, nu mai e doar treaba lui. E şi a lui Băsescu, care nu se mai poate refugia mult în grădina Palatului Cotroceni, zicând că “răspunderea e a Guvernului şi a Parlamentului”. Usturoi de contrabandă a mâncat şi el.

Partidele de opoziţie n-au recurs la provocări şi n-au agitat mitingul, aşa cum ţipau ca din gură de şarpe portocaliii. Singurul gata să aprindă butoiul de pulbere a fost pedelistul Marcel Hoară, personaj caricatural, care enervează pe oricine şi oriunde. La microfonul din piaţă al Antenei 3, şi-a spus poezia cu cât de bine lucrează Boc şi i-a întărâtat la culme pe sindicaliştii din preajmă, care au vrut să-l bumbăcească. A rămas vreo oră în ţarc şi a plecat doar cu ajutorul jandarmilor. Sub jeturi de apă din sticlele protestatarilor, ud ca o potaie plouată.