Regizorul emigrat în Germania, în anii '80, mărturiseşte că filmul despre dictatorul român, proiectat zilele acestea la Cannes, a funcţionat ca terapie pentru el. „Nu-l mai urăsc”, spune cineastul. Sursa: AFP Photo

„Kim Ir-sen a fost cel mai mare regizor de artă de propagandă al secolului XX”, remarcă Andrei Ujică, într-o discuţie despre impresionanta şi înspăimântătoarea coregrafie a puterii din „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, filmul proiectat marţi la Cannes, în afara competiţiei. Dictatorului român i s-au închinat asemenea creaţii orgolioase şi megalomanice timp de 25 de ani, perioada pe care o urmăreşte şi regizorul în pelicula construită din imagini de arhivă.

Într-un interviu acordat „Evenimentului zilei”, Andrei Ujică povesteşte cum s-a umanizat imaginea lui Ceauşescu, care este combinaţia perfectă între cinema şi istorie, şi ce reacţii a stârnit filmul său la Cannes.

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Petrecere în cinstea "Autobiografiei lui Ceauşescu" VIDEO evz.roVezi mai multe Andrei Ujică despre Ceauşescu

EVZ: Documentar, film artistic de montaj sau lungmetraj de ficţiune cu personaje reale, cum l-a numit Alex. Leo Şerban. Care este cea mai bună definiţie pentru „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”?

Andrei Ujică: Dintre toate încercările de categorisire a filmului, cea a lui Alex. Leo Şerban mi se pare cea mai apropiată de realitate. Sigur că filmul propune un nou gen sau măcar un nou subgen de film istoric, care ar putea fi definit ca un film de ficţiune cu personaje reale.

E, în acelaşi timp, şi cinema pur şi istorie pură. Există vreo combinaţie mai fericită?

Atunci când reuşeşte, ceea ce înseamnă să ai şi material la dispoziţie pentru o anumită temă sau un anumit personaj, pentru filmul istoric ca atare nu poate exista o situaţie mai fericită. Poate doar să faci un film despre Napoleon,