…pe vremuri s-au vandut evrei, s-au vandut sasi, s-au vandut svabi. Vrei unul? Platesti! Statul detinea monopolul asupra procesului de vanzare/rascumparare. Pe la inceputul miscarii abolitioniste, si negrii se puteau rascumpara, de obicei contra unor sume frumusele. Ati putea crede ca astea sunt vremuri apuse. Nu chiar. Statul roman inca solicita pentru renuntarea la cetatenia romana o taxa de zece ori mai mare decat cea pentru (re)dobandirea ei. 600 de euro, nu-i de colea. Cu echivalentul a vreo 600 de euro s-ar fi multmit si un stapan de sclavi pentru o rascumparare, mai cu seama daca negrul era mai batraior si nu de mare folos pe plantatie. Imaginati-va acum o familie formata din cinci persoane care si-ar dori sa renunte la cetatenia romana: cati oameni pot scoate din buzunar, fara sa clipeasca, 3000 de euro?
Despre subiectul asta, pe care Marius nu conteneste sa-l ridice (si bine face!) am mai scris. Marius nu e suparat pe Romania. Marius e suparat pe statul roman si singura modalitate de a-l “pedepsi” este sa renunte la cetatenie. Nici asta, insa, nu poate face. De cateva zile, povestea a capatat o noua turnura – dar o turnura care se sfarseste de-acolo de unde a si inceput: dintr-o fundatura.
E trist cand un cetatean roman este tratat cu atata indiferenta incat sa ajunga sa scrie randurile de mai jos. Am spus trist? Am gresit: e tragic cand un cetatean roman este impins de birocratie pana aici.
Redau mai jos doar careva fragmente din scrisoarea deschisa adresata domnilor Baconschi si Voinescu, dar va poftesc sa o cititi in intregime aici: http://delaepicentru.wordpress.com/
E cutremuratoare.
…Astăzi am primit un răspuns de la Divizia de Relaţii cu Publicul a MAE. (Îl anexez la coadă.) Ca de obicei, un răspuns tipizat, prin care sunt anunţat că Executivul este impotent, că Legislativul a hotărît ceva, şi că Preşedintele a promulgat
