Acest text ar fi trebuit sa fie despre planul de relansare economica a Romaniei, pe care, potrivit presedintelui Romaniei, guvernul ar fi trebuit sa-l elaboreze si sa-l prezinte pana miercuri.
E drept, ar fi fost o minune ca Executivul acesta sa reuseasca in cateva zile ceea ce nu a reusit intr-un an si jumatate, adica sa dea dovada de un strop de viziune. Nu s-a intamplat o minune. Planul nu exista.
Si tot pana miercuri, potrivit lui Traian Basescu, Guvernul ar fi trebuit sa adopte masurile de combatere a evaziunii fiscale.
Nu au fost adoptate, dar un proiect de ordonanta de urgenta pe aceasta tema a fost analizat, intr-o prima lectura, in sedinta Executivului. Si pana acum exista legislatie antievazionista si existau si informatii care sa permita actiuni ferme.
Ceea ce a impiedicat pana acum actiunea antievazionista, o va impiedica, ma tem, si de acum inainte, si anume coruptia. Iar intentia de a taia un sfert din leafa functionarilor cu atributii in domeniu nu cred ca le va impulsiona in vreun fel activitatea.
De fapt, singura decizie ferma pe care Guvernul a reusit sa o ia in doua saptamani este ca masurile de austeritate vor fi adoptate prin asumarea raspunderii guvernului, nu prin ordonanta.
Cristian Diaconescu spunea fix acum doua saptamani ca o ordonanta de urgenta pe aceasta tema ar fi neconstitutionala. Profesorul de drept constitutional Emil Boc a avut nevoie de mult mai mult timp pentru a intelege acest lucru.
Amorteala si lipsa de reactie a Guvernului, timp de doua saptamani, au generat efecte grave in economie, efecte care ar trebui sa sperie executivul daca acesta nu ar fi cu ochii pe contrabanda cu usturoi.
Romanii sunt de doua saptamani in degringolada. Si nu este vorba numai despre bugetari si pensionari, ci si despre mediul privat, care ar trebui sa se si
