Pasiunea pentru fotografie şi-a descoperit-o în momentul când a pus mâna pe primul aparat de fotografiat, la vârsta de 22 de ani.

Când avea puţin peste 20 de ani, a descoperit, în şifonierul unchiului său, un aparat foto Chaika de care a fost fascinat, încă de când l-a atins. Îi plăcea să se joace de-a fotograful cu acel aparat, alături de alţi prieteni.

La scurtă vreme după aceea, microbul fotografiei l-a subjugat atât de puternic încât a făcut un împrumut la CAR, în valoare de 4.500 de lei, ca să îşi cumpere un aparat de fotografiat Praktica. Din acel moment, a realizat că ştie ce vrea să facă în viaţă: fotografie.

„Am iubit şi voi iubi mereu fotografia. Îmi place, la nebunie, să imortalizez oameni şi locuri. Am memorat, pe peliculă, de-a lungul anilor, momente importante ale societăţii romaneşti, oameni celebri sau locuri care nu mai există astăzi. Toate au un loc aparte în sufletul meu“, spune, melancolic, Laurenţiu Zupcu.

Cântarea României

Tehnica aprofundată şi regulile de bază le-a dobândit de la Şerban Gheorghiu, un reputat operator video, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică. „Mi-aduc aminte că pe vremea comuniştilor s-a organizat la Slobozia Festivalul Naţional Cântarea României. Veneau de la Bucureşti oameni din diferite segmente culturale, care îi învăţau pe artiştii locali tehnici profesionale. Atunci am avut şansa să îl cunosc pe Şerban Gheorghiu de la care am învăţat tot ce ştiu“, îşi aminteşte fotograful.

Anii au trecut, a lucrat pentru diferite publicaţii locale, şi-a deschis un studio foto şi a imortalizat nenumărate momente, locuri şi oameni. Deşi are o arhivă impresionantă de fotografii, strânsă pe parcursul a peste 30 de ani de activitate, nu a dorit să realizeze expoziţii, pentru că nu se consideră un artist, ci doar un fotograf.

Citiţi mai multe în ediţia de astăzi a cotidianulu