Cartea de vizită a unui eveniment de o asemenea amploare este afişul. Anul acesta se pare că au fost în pană de inspiraţie. Juliette Binoche, chiar dacă oscarizată, cândva, pentru „Pacientul englez", e departe de a avea o popularitate colosală, acasă sau peste graniţă. Ideea de a mai şi îmbrăca-o într-un fel de salopetă, lăsată desculţă, şi zugrăvind numărul ediţiei, a stârnit comentarii revoltate sau entuziasmul snobilor. Tim Burton oferise o variantă în stilul său, dar cu mult mai reuşită: un desen după chipul şi asemănarea lui Johnny Depp, în „Sweeny Todd", sfâşiind aerul cu briciul său din care curge sângele cifrei magice.
A doua stângăcie ar fi deschiderea, cu „Robin Hood", care s-ar fi putut prezenta tot în afara concursului, cu morocănosul, cu şarm pentru unii (unele), Russell Crowe, cu distinsa, dar ciufuta, Cate Blanchett, cu tot, dar mai încolo. Sigur că era o co-producţie anglo-americană istorică şi spectaculoasă şi putea ieşi pe ecranele lumii simultan. O altă variantă ar fi fost „Wall Street" made in USA 100%, în ton cu ştirile, care numai despre bănci vorbesc, depre dolărei şi, adiacent, de mediu. De un mare interes s-a dovedit şi din partea publicului şi a profesioniştilor, care nemaigăsind locuri în ditamai Sala Lumière, i-a determinat pe organizatori să mai dea o proiecţie dis-de-dimineaţă.
Şi la conferinţa de presă a fost mare înghesuială. Tot Hollywood-ul vinde mai bine! Michael Douglas îşi reia personajul din „Wall Street". În noul „Wall Street. Banii nu mor niciodată", după 15 ani de puşcărie ai speculatorului Gordon Gekko (Douglas), parcă intriga e ceva mai clară şi pentru profani, după Revoluţia din 1989, care a dat liber la „produsele financiare", New-York-ul e splendid şi filmat magistral, iar puştoaica din „O lecţie de viaţă", Carey Mulligan, se descurcă admirabil cu noul idol (şi pare-se actual iubit) Shia Labeouf. Ca to
