Venirea lunii mai înseamnă pentru locuitorii munţilor din Buzău începerea transhumanţei, a plecării oilor către masivul Penteleu şi, de asemenea, începerea preparării brânzei din lapte de oaie după reţete moştenite din străbuni. La început, acest eveniment era practicat doar în spaţiul restrâns al stânelor, când ciobanii (oierii) se întâlneau cu proprietarii de oi pentru a legiui şi a orândui păşunatul. De acum trei ani însă, doi oameni "de pământ" din Varlaam, Maria şi Pompiliu Blidaru, au ales să "iasă în lume" cu această sărbătoare, pentru a arăta tuturor cât de mândri sunt de locul în care s-au născut, au crescut şi îşi cresc copiii sau nepoţii. Nu e loc pe lumea asta care să fie atât de plin de verdeaţă, cu o culoare de un verde crud care "îţi ia ochii", cu un aer atât de curat, încât simţi că-ţi umple pieptul până la refuz şi-ţi alungă toate gândurile negre ce-ţi preumblă prin minte.

Cu oameni minunaţi, gospodari şi omenoşi şi mai ales tradiţii atât de înrădăcinate, încât nu se pierd. Şi dacă vreuna începe să se uite, ei au grijă să o readucă în sufletul şi în mintea oamenilor.

BULZ DE CULOAREA SOARELUI

Oriunde îţi aruncai privirea vedeai oameni îmbrăcaţi în ii cusute sau în costume populare, care aşteptau cu nerăbdare să vadă cum se prepară bulzul. Ce plăcere să vezi cum, doar din apă, mălai şi puţină sare grunjoasă, se obţine mămăliga ce avea o culoare atât de galbenă, încât părea a fi împrumutat puţin din razele soarelui care zâmbea cu voioşie pe cerul fără nici un nor, parcă bucuros că ia şi el parte la o aşa petrecere minunată!

Apoi, doar adăugând puţin caş frământat cu sare şi puţină urdă şi, introducându-le într-un pumn de mămăligă aburindă, ieşea un "bolovan" auriu, ce se cocea apoi pe plita încinsă. Ochii oamenilor străluceau de bucurie că au învăţat o reţetă nouă pentru ei, dar veche pentru cei care locuie