Judecătorii români sînt, cu toţii, incompetenţi. Citeam deunăzi la gazetă de abuzurile unui judecător de nu ştiu de pe unde, din provincie, care a refuzat să restituie bunuri confiscate de regimul comunist, invocînd tot felul de chichiţe procedurale. Cică cererea nu ar fi fost corect timbrată, ca şi cum sancţionarea abuzurilor comunismului s-ar putea împiedica de nişte timbre… Securistu’ şi comunistu’ naibii!... Sau de un altul care, pus în faţa unor dovezi imbatabile (le-am văzut cu ochii mei în facsimil în ziar, v-o jur!), s-a autodenunţat necompetent (sau incompetent, nu ştiu exact cum e diagnosticul precis). Ori de un judecător de la instanţa supremă care, utilizînd nu’ş ce dictoane dintr-o limbă moartă, a interpretat un articol de lege într-o manieră care i-a uimit pe toţi membrii comitetului redacţional de la cel mai vîndut cotidian din Capitală!
Judecătorii români sînt, cu toţii, leneşi şi plîngăcioşi. Ei se tot plîng că au prea multe dosare de soluţionat, că sistemul însuşi e vinovat de durata proceselor, că, în general, condiţiile de lucru sînt neprielnice. Aiurea!...Vinovaţii sînt ei şi asta o spune şi o ştie toată gura presei. Cît despre condiţii, să umble puţin prin ţară să vadă în ce medii muncesc oamenii muncii, şi după aia să se plîngă, pentru că dacă e egalitate, egalitate să fie! Şi ce dacă nu au aer condiţionat în birouri, ce, ei s-au născut în maternităţi dotate cu climatronic?!... Şi ce dacă dosarele-s pline de praf şi bacterii?... Să facă bine să se spele pe mîini, că de la mîinile lor nespălate se transmit bacteriile în fond, apoi în apel şi pe urmă în recurs! N-au toţi computere şi acces la Internet?... OK, da’ ce, se cred pe Sillicon Valley?!...
În plus, judecătorii români sînt, cu toţii, corupţi. Tocmai ei, oamenii autoproclamaţi „ai legii“... Bine că l-au arestat şi încătuşat pe ăla de la Curtea Supremă şi că i s-a demonstra
