Mame revoltate şi micii lor purtători de pamperşi, pensionari famelici, profesori, medici, foşti deţinuţi politici, veterani de război. Ce au toţi aceştia în comun? Sînt victimele unor erori de comunicare. Faptul că se regăsesc pe o curbă a foamei care ocoleşte Cotroceniul şi Victoria, dar care a fost decisă pe axa celor două palate, este doar un detaliu minor. Cum fără relevanţă ar fi şi minciuna groasă livrată de Putere în urmă cu şase luni, potrivit căreia recesiunea va intra în agonie în 2010. Intelighenţia pedelistă este nemulţumită, în principal de modul în care Guvernul a transmis populaţiei măsurile dure din planul de austeritate. În mod ciudat, analiza de laborator realizată de strategii PDL nu a oferit indicii despre gestiunea catastrofală a crizei sau hălcile bugetare aruncate în ţarcul clientelei flămînde. Dacă deruta conceptuală în care se află Executivul ar fi doar un accident de parcurs, iar calea urmată, cea corectă, de ce a decis, totuşi, partidul lui Traian Băsescu să amîne alegerile interne? Nu cumva evită, tactic, să-l confirme pe Emil Boc, într-un moment în care acesta şi alţi cîţiva miniştri cu pretenţii la poziţii în garnitura de conducere par, mai degrabă, destinaţi unui sacrificiu ritualic, care să ostoiască setea de răzbunare a mulţimii?

A detestat dintotdeauna orice tip de colaborare. A reuşit să dinamiteze toate coaliţiile în care a intrat, indiferent de ponderea pe care o deţinea în interiorul acestora şi de doctrinele de la care se revendica. Doctrine de care este capabil să se lepede mai repede decît o fac mamele cărora le amputează indemnizaţiile cu scutecele uzate ale bebeluşilor. S-a străduit politiceşte şi a reuşit să rămînă singur la putere. Se poate spune astfel, în condiţiile în care UDMR este doar invariabila din orice configuraţie guvernamentală – o formaţiune închisă, ce nu pierde şi nu cîştigă energie ele