„Spălată de ploaie, pe lemnul unei icoane se poate tăia ceapă", spunea Pr. Gherman, unul dintre Patriarhii Constantinopolului.
Care este viaţa unei icoane: naşterea, vieţuirea, moartea (ori cum este ea omorâtă) - iată o problematică la care multă lume nici măcar nu s-a gândit sau se raportează prost, cu excepţia profesioniştilor. Sorin Dumitrescu, iconar, dar şi profesor universitar care ţine cursuri despre făurirea icoanelor ne oferă o carte-eveniment: „Noi şi icoana (I). 31+1 iconologii pentru învăţarea icoanei" (Editura Anastasia, 2010). Personalitate a cetăţii, editor şi om de presă, academician şi pic tor, Sorin Dumitrescu adună într-un volum impresionant (peste 700 de pagini) gândurile şi studiile sale despre icoană, unele fragmente fiind publicate inclusiv în „România liberă", cu ani în urmă, pe când coordona aici o pagină creştină. Completare, într-un fel, la o altă carte în care explică frescele bisericilor din Nordul Moldovei, „Chivotele lui Petru Rareş şi modelul lor ceresc" (Editura Anastasia, 2001), volumul de faţă - primul dintr-o serie de patru, conform intenţiei autorului - îmbrăţişează o foarte largă paletă de probleme legată de făurirea, de lectura unei icoane, de condiţia icoanei în lumea postmodernă. Ca de obicei, discursul lui Sorin Dumitrescu nu este uşor de digerat, nefiind căldicel, el este un mărturisitor fără complexe. Prin însăşi tematica abordată şi stilul său direct, cartea este deosebit de incitantă.
„La un bătrân îmbunătăţit s-au dus mai mulţi nevoitori să ia cuvânt de folos. Unul singur a stat deoparte. Dând să plece laolaltă cu ceilalţi, bătrânul l-a întrebat de ce nu i-a cerut şi el cuvânt de folos. Mi-a fost de ajuns să te privesc - i-a răspuns acesta". Pornind de la exemplul de mai sus regăsit în „Pateric", Sorin Dumitrescu consideră că „patristica este eminamente vizuală, iconică şi ind
