Ziua a douăzeci şi una, din luna mai, este ziua de pomenire a sfinţilor împăraţi Constantin şi mama sa, Elena. Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis (constant, ferm), iar Elena – stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane (torta, faclie, dar si foc sacru, la sarbatorile dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele (lumina arzatoare a soarelui).
Multe fapte de credinta au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi “Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati”. Tot in aceasta zi este praznuirea vietii si patimirii sfintilor martiri Constantin Voda Brancoveanu si a celor patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei. Dupa cum il caracterizeaza Nicolae Iorga, Constantin Brancoveanu “a stiut, in curs de un sfert de veac, sa serveasca pe turci, de nevoie, fara sa paraseasca nici un drept al tarii sale; a stiut sa inlature stapanirea neconditionata a crestinilor, a stiut, chiar dupa ce legaturile politice cu Ardealul au fost rupte, sa pastreze inca pe acelea ale culturii cu acest pamant.” Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces“ (prin acest semn vei birui). Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, Constantin iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Imparateasa Elena a reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei in urma sapaturilor au fost gasite trei cruci pe care le-au atins de un mort. Acest