În sfîrşit, ne-am lămurit: revista Helion va apărea lunar în format electronic şi de două ori pe an pe hîrtie. Primul număr pe hîrtie din acest an, nr. 1-2/2010 (de ce 1-2, dacă oricum apar doar două?), a apărut marcînd cei treizeci de ani de existenţă ai Cenaclului Helion. Deschidem revista şi citim... proză românească. n Ştefana-Cristina Czeller – Nopţile stranii ale lui Vasile Cotineaţă, premiul al II-lea ex aequo la Concursul de proză scurtă Helion 2009. O poveste care curge, merge cum trebuie, îţi oferă şi explicaţiile care să-ţi răspundă la întrebările pe care ţi le pui (e bine şi că apar aceste întrebări, şi că li se răspunde), o poveste cu vampiri (dar parcă ăştia nu se vedeau în oglindă... şi aici ne putem întreba dacă regulile literaturii „de nişă“ trebuie neapărat să fie veşnice sau e bine ca, din cînd în cînd, să mai apară cîte un autor care să le dea cu tifla) care nu miră pe nimeni dintre cei care sînt familiarizaţi cu proza Ştefanei Czeller – eu unul mă gîndeam că într-o zi autoarea ieşeancă o să scrie şi aşa ceva. Cam cuminte însă, cam fără impact finalul. O fi crezut că ajunge devoalarea transformării lui Vasile Cotineaţă în vampir. Nu, nu-i de ajuns. Scopul unei poveşti ar trebui să fie altul. Ce am citit a fost doar mijlocul... Dar Ştefana are o scriitură plăcută, eu cred că este una dintre cele mai talentate autoare din noul val de scriitori. n Balin Feri – Crima necesară, premiul al II-lea ex aequo la Concursul de proză scurtă Helion 2009. Faină povestea, una cu marca Balin Feri, fără doar şi poate, o îmbinare de fantastic şi SF (un aumit gen de SF, nu foarte prizat de fanii pursînge), dar mereu cu o idee interesantă, chiar şi atunci cînd subiectul ţi-e cunoscut din alte zeci de poveşti. Balin Feri ştie întotdeauna să adauge ceva, să descopere un alt unghi, din care se vede puţin altfel. Interesantă şi chestia cu variantele de viitoruri. C