Georg Peetz, venit din Germania, ales pentru rolul Cymbelin după ore lungi de audiţii, acţionează ca un Prospero, rege-vagabond, semnele lui izvorîte dintr-o stare de inspiraţie declanşează mişcarea unui grup iniţial amorf, căruia îi insuflă viaţă şi stare dramatică. Actorul are forţă şi graţie şi prezenţa lui scenică este de natură să asigure liantul de imagine pentru aceste poveşti incredibile şi greu de legat într-o intrigă coerentă. Ca în multe alte spectacole ale lui Hausvater, cuvîntul e pregătit şi determinat de starea de inspiraţie dobîndită prin mişcarea ordonat-dezordonată a grupului, stimulat de muzica-zgomot: intrarea şi ieşirea din convenţie se petrece sub ochii spectactorului, nimeni nu-l obligă pe acesta să creadă că tot ceea ce vede e adevărat, dar e chemat să se raporteze la ceea ce i se potriveşte, printr-un atac adresat nu doar gîndirii, ci şi simţurilor. Nu sînt puţini cei care refuză acest gen de teatru, resimţind procedeele regizorului ca pe o agresiune şi un impediment în satisfacerea orizontului de aşteptare, al unei plăceri estetice calme. Pentru obişnuiţii discotecilor şi amatorii de capodopere horror (orice gen are capodoperele lui), spectacolele lui Hausvater se petrec într-un univers familiar. Regizorul a izbutit să obţină reacţii omogene din partea trupei, un suflu de grup, un ritm al spectacolului, dînd fluenţă evoluţiilor individuale, asigurînd ambianţa emoţională necesară. Magdalena Boiangiu, România literară, 27 octombrie 2004 Georg Peetz, der aus Dutschland stammt und nach stundenlangem Vorsprechen für die Rolle des Cymbelin ausgewählt wurde, verhält sich wie eine Art Prospero, ein Vagabundenkönig. Mit seinen aus einem Zustand der Eingebung geborenen Zeichen bringt er eine anfangs amorphe Gruppe in Bewegung und überträgt Leben und Dramatik auf diese. Der Schauspieler agiert kraftvoll und anmutig und hält durch seine Bühnenp