Neculai Constantin Munteanu, celebra „voce“ de la Europa Liberă, prezentatorul programului „Actualitatea românească“, l-a cunoscut bine pe Adrian Marino, care venea des la München înainte de 1989 şi se întîlnea cu redactori ai postului de radio. I-am adresat lui Neculai Constantin Munteanu cîteva întrebări prin e-mail, din dorinţa de a publica o mărturie despre raporturile lui Adrian Marino cu Europa Liberă. Răspunsurile la întrebări au fost urmarea unei lungi discuţii telefonice particulare pe care am avut-o cu Neculai Constantin Munteanu, aflat la München, în care am căzut amîndoi de acord că povestea Securităţii trebuia limpezită cu multă vreme în urmă, imediat după 1990, nu acum, cînd primim frînturi de dosare, pe care nici nu putem (vrem) să le analizăm onest şi profesionist. L-aţi cunoscut pe Adrian Marino pe vremea cînd lucraţi la Europa Liberă. Cum era ca om? Îl credeaţi trimis în misiune, vă trăgea de limbă, vă deschideaţi faţă de el sau eraţi prudent? Cum adică să ne tragă de limbă? Adrian Marino era un „domn“. Şi cum arăta, şi cum se purta, şi în tot ce făcea. Noi l-am tratat ca atare. Întîmplător, mi-a căzut în mînă instructajul unui trimis special al Securităţii la Europa Liberă, cu ce trebuia sa ne spună, să nu ne spună şi să afle. Adrian Marino nu corespundea acestui portret de vulgar provocator în misiune, după cum nu corespundea nici portretului tipic al agentului de influenţă „patriot“. Avea o atitudine foarte critică asupra stărilor de lucru din ţară, vorbea deschis despre ele, informaţiile pe care ni le dădea ne erau preţioase, veneau de la un om atent, lucid şi, uneori, pesimist. Misiunea mărturisită era să-şi scrie cărţile, spre asta îşi canaliza timpul, banii şi eforturile. Şi noi am intrat tacit în această convenţie. Îndoieli am avut, desigur, şi nu puţine, venea des, stătea mult şi, mai ales, se vedea cu noi în mod deschis, fără măsur