Prin ce se deosebeşte Viaţa Românească de alte reviste?

Cronicarul a citit cu interes numărul dublu 3-4 al revistei VIAŢA ROMÂNEASCĂ, găsindu-l ilustrativ pentru ceea ce a însemnat, de-a lungul vremii, nivelul de vârf al acestei reviste: o construcţie intelectuală solidă, cu un gust sigur, destinat cititorilor de elită. De la editorialul lui Nicolae Prelipceanu dedicat unui poet demn de a fi readus în atenţie (e vorba de Marius Robescu) şi până la revista presei literare susţinută de Liviu Ioan Stoiciu, sumarul curge egal, fără surprize neplăcute. De altfel, dacă ar fi să căutăm prin ce anume se deosebeşte Viaţa Românească de alte reviste literare de la noi, răspunsul ar fi tocmai lipsa compromisurilor: Viaţa Românească se dovedeşte o publicaţie bună în fiecare pagină a sa, fără cedări, fără acele supărătoare insule de texte slabe.

Geniul inimii

În mod neaşteptat şi plăcut, Aura Christi l-a pus pe gînduri pe Cronicar, graţie articolului „Ah, ce femeie este Proust!" din numărul pe aprilie al revistei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂĂ. Departe de a fi o facilă pledoarie feministă, textul Aurei Christi ridică o problemă pe cît de clasică pe atît de actuală: în ce măsură spiritele superioare au o doză inerentă de feminitate fecundă. Încă o dată, nici vorbă de slavă deşartă închinată feminismului ideologic, cititorul avînd parte de o sagace cercetare a temei în cauză. Constatînd că Proust, Rilke sau Nietzsche sînt autori a căror psihologie este prin excelenţă feminină, Aura Christi aduce un elogiu decent noţiunii de feminitate creatoare, repudiind totodată maliţiozităţile curente pe seama sensului peiorativ pe care adjectivul „feminin" l-a căpătat în lumea cultă: „«A scrie poezie feminină» este o cvasiinjurie vehiculată în nu puţine medii, atenţie, straniu, de primă mînă din literatura română. Literatura feminină nu exi