Dar, atât nobleţea cât şi monarhia sunt privite de Dan Puric nu ca un rang sau un titlu, ci în sensul cel mai larg, mai bogat, mai generos, mai cuprinzător al acestor cuvinte. Pentru acest artist, totodată o personalitate cu totul aparte şi deosebit de importantă în deruta moral-cul-turală pe care o traversăm în prezent, regalitatea presupune „înnobilarea firii umane, atât de supusă biologicului şi gregari-tăţii". Pentru acest creator, care îşi spune întotdeauna răspicat şi întru totul convingător ideile -convingător pentru că oricine simte că ele sunt pornite din adâncul fiinţei sale şi nu de pe buze - monarhia este asemănată cu lumina naturală a soarelui, în care fluturii calităţii pot zbura în voie, în timp ce, atât în comunism cât şi în lumea haotică de astăzi, fluturii îşi ard aripile la lumina unor lămpi artificiale. „De asta am făcut acest spectacol, ca să sting lumina ucigaşă şi să deschid fereastra ca să intre soarele". Putem privi mult în zare şi greu am mai putea zări, la orizont, un asemenea punct de pornire pentru o creaţie, indiferent de natura ei. Şi cum persoana creatorului este cu totul aparte în actualul context cultural, tot astfel este şi opera sa.

Dar muzele tuturor artelor sunt necruţătoare. Niciodată o idee, oricât de nobilă, nu este validată decât prin calitatea în sine a operei create. Or, tocmai acest lucru a reuşit Dan Puric, împreună cu toţi interpreţii şi colaboratorii săi în Royal Fashion: să-şi pună deplin în valoare ideea. Şi nu închinându-i o odă, ceea ce nu ar fi fost deloc convingător, ci conturându-i numeroase dintre faţetele sale, care au mers de la tragic la idilic, de la sublim la şarjă, de la emfază la autentică rigoare clasică. Şi, în fine, apropiind această lume, din care nu mai există astăzi decât firave urme, şi de lumea zilelor noastre. În acest sens, unul dintre cele mai emoţionante momente este cel în c