Chiar dacă trece de Curtea Constituţională, Legea lustraţiei va avea de înfruntat dezordinea arhivelor PCR, lipsa de personal de la CNSAS şi perspectiva proceselor lungi.

Potrivit Legii lustraţiei adoptate de Parlament, verificarea celor care se pregătesc să ocupe funcţiile publice interzise vreme de cinci ani foştilor responsabili comunişti este făcută de cercetătorii de la CNSAS. La cererea Autorităţii Electorale Permanente în cazul demnitarilor aleşi şi la cererea şefilor de instituţii în cazul demnitarilor numiţi, CNSAS începe verificarea declaraţiilor pe proprie răspundere pe care persoanele în cauză au obligaţia de a le depune în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Astfel, dacă cineva îşi doreşte să fie ales parlamentar, să fie numit/să rămână în fruntea unei instituţii publice, trebuie să dea o declaraţie pe propria răspundere cum că nu a ocupat nici una dintre funcţiile comuniste prevăzute de Legea lustraţiei. În urma verificărilor în arhivele Partidului Muncitoresc din România, ale Partidului Comunist, ale Uniunii Tineretului Comunist etc., se întocmeşte „o notă de constatare" care spune dacă cetăţeanul respectiv „a făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" sau nu. Calitatea de parte a regimului comunist trebuie să fie confirmată apoi de instanţă, existând posibilitatea de contestaţie şi recurs. Dar interzicerea accesului la o demnitate publică sau demisia din cea deţinută deja vine numai după ce despre calitatea de „persoană care a făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist" a fost pronunţată în instanţă o decizie irevocabilă. Or, experienţa CNSAS în materie de foşti ofiţeri şi colaboratori ai Securităţii ca poliţie politică arată că astfel de procese pot dura şi câţiva ani.

Legea lustraţiei