De ce e atît de important să înţelegem corect istoria recentă? Pentru că aici nu e doar o miză intelectuală, ci şi una directă: în funcţie de varianta pe care mergem, mitizări diverse ale ultimelor perioade sau interpretare mai rece, mai dezvrăjită, ajungem la explicaţii radical diferite pentru situaţia de acum. Deci putem acţiona pentru schimbarea acesteia din perspectiva unei înţelegeri greşite sau corecte a cauzelor, cu rezultate care pot fi uşor scontate. De fapt, care pot fi uşor constatate. Mainstream-ul intelectual românesc a privilegiat viziunea unui comunism unitar şi coerent, vehement ideologic şi politic, cu accent pe ideologie şi pe aparatul represiv, ca explicaţii esenţiale ale fenomenului. Această interpretare, de fapt o mitizare retrospectivă care avea avantajul de a constitui un discurs public spectaculos, ignora marea poveste a comunismului real din România: reciclarea subdezvoltării anterioare războiului şi a unei societăţi profund inegalitare, totul cu costuri umane insuportabile. Asta nu înseamnă că ideologia comunistă nu a fost importantă. Ea a produs consecinţe directe: agricultură colectivistă şi economie etatizată, organizare socială de tip comunist şi sistem politic totalitar. Dar datele mari sociologice au rămas aceleaşi: structură socială accentuat piramidală, participare politică dezastruoasă şi sistem politic aparent foarte diferit de cel antebelic, dar practic asemănător prin caracterul lui extrem de opac. Dincolo de conţinutul ei explicit, ideologia comunistă a rămas doar o armă în lupta pentru putere. Asta nu înseamnă că ea, în calitatea ei de ideologie utopică şi radicală, nu avea un potenţial criminal pe care, din păcate, şi l-a şi realizat. Dar capitolul represiunea şi victimele comunismului este doar un capitol al comunismului. Este un capitol vital pentru relaţia noastră cu trecutul şi pentru relaţia societăţii cu ea însă