Inaintea unei zile dificile - 21 mai, cand proiectia filmului lui Rachid Bouchareb, "Hors la loi", a necesitat desfasurarea unor si mai numeroase forte politienesti, festivalul incercand sa evite eventuale scandaluri declarand-o "zi in memoria tuturor victimelor razboiului algerian", jurnalistii au avut pentru prima oara in acest an ocazia sa aplaude calduros un film din Competitia Oficiala. "Lung Boonmee raluek chat"/"Unchiul Boonmee care isi poate aminti vietile anterioare" de Apichatpong Weerasethakul e, pana acum, cel mai indreptatit sa ia La Palme d'Or.
Pare ciudat, dar e real: de-abia in a noua zi de festival jurnalistii au vazut in Competitia Oficiala un film care sa le aduca zambetul pe buze, sa-i faca sa aplaude indelung si sa ramana pe urma in holul Salii Debussy ca sa schimbe impresii. In nebunia de la Cannes, tot mai presanta de la an la an, un film de calitate te face sa intelegi de ce merita sa suporti aglomeratia, frigul din sali, scrisul, dormitul si mancatul pe fuga.
La actuala editie aceste filme s-au numarat pe foarte putine degete, iar dintre cele care concureaza pentru La Palme d'Or, primul film intr-adevar artistic si nu portavocea unor convingeri politice a fost "Lung Boonmee raluek chat"/"Unchiul Boonmee care isi poate aminti vietile anterioare" de Apichatpong Weerasethakul. E, poate, cel mai coerent film de pana acum al cineastului tailandez lansat tot la Cannes, in 2002, cand a luat Premiul Un Certain Regard pentru "Blissfully Yours".
Trailer "Lung Boonmee raluek chat"/"Unchiul Boonmee care isi poate aminti vietile anterioare":
Pornind de la cazul real al unui barbat in varsta, Boonmee, care putea vedea cu ochii inchisi ("ca intr-un film", spune regizorul!) cum in existentele anterioare a fost bivol, vaca si spirit care zbura peste campurile din nord-estul Thailandei, si care chiar a
