Poate sindicatele. La cata injuratura se revarsa in platourile de televiziune printre table cu calcule, manuale de economie si viziuni proprii, culese dupa ureche ba de la dom' Patriciu, ba de la dom' Isarescu, ba de la dom' Funar, pentru oamenii scosi in strada de baronii sindicali devina clar ca singura sansa de salvare a salariilor si pensiilor sta in vointa calauzitorilor lor.
Dupa principiul "nu taiati, ca ne enervati!".
Ok, Romania face greva. Aia bugetara, pentru ca celei capitaliste nu i-a dat mana. La somaj sunt cozi mari, iar cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit. Poate cineva sa garanteze ca exista alternativa la micsorarea salariilor cu 25 la suta si a pensiilor cu 15? Nu cu gura, ca asa ma duce si pe mine capul. Nimeni.
Nici macar PSD si PNL, care isi impart viitorul apropiat in motiuni de cenzura si agita sabia deasupra bietului Boc ca si cand ar fi misunat in ultimii 20 de ani langa Vadim Tudor, in opozitie. Dar da bine in viitor, ca si el este transat.
In capetele lui Victor Ponta si Crin Antonescu se afla urmatorul scenariu: la un moment dat, PD-L va pleca de la guvernare si urmam noi. Intr-o societate sanatoasa la bila, nemultumirea poporului trezit din somn echivaleaza cu schimbarea puterii. Intrebarea e: este acum momentul?
Da, dar cu o singura conditie: sa vina rapid in fata natiunii cu un plan concret de scoatere a tarii din criza, cu pasi imediati - reducerea cheltuielilor publice si pastrarea echilibrului macroeconomic - , si de perspectiva - relansarea economiei. Ar fi ideal sa se poata concomitent, dar urgenta momentului este obtinerea acordului cu FMI.
In ciuda afirmatiilor lor ca banii Fondului nu sunt necesari, pentru ca pacatul capital al Guvernului este faptul ca nu poate gospodari putinul pe care il are, greseala pe care ei nu ar comite-o, sunt convins ca p
