Koukouloforoi nu sunt însă o forţă unită, în ultima vreme incluzând în rândurile lor justiţiari şi mici delicvenţi, care nu sunt conectaţi la nicio ideologie, comentează The New York Times, citat de Agerpres.

În Grecia, protestele antistatale îşi au rădăcinile în războiul civil din perioada 1946-1949 şi mai ales în dictatura militară dintre 1967-1974, când zeci de mii de studenţi au contribuit la dărâmarea de la putere a juntei. Majoritatea luptătorilor antiautoritari din Grecia nu sunt violenţi, deşi experţii indică faptul că mişcările respective tind să atragă unii adolescenţi nemulţumiţi şi persoane tinere din suburbii tihnite ale Atenei. La fel ca în cazul mişcărilor din Ucraina până în China, ei comunică şi se organizează cu ajutorul Internetului şi a mesajelor de telefonie mobilă. Mulţi dintre anarhiştii abordaţi după demonstraţiile din 5 mai au refuzat să fie intervievaţi, afirmând că se simt pe nedrept luaţi în vizor de poliţie şi maltrataţi de mass-media.

Deşi activiştii antiguvernamentali au denunţat violenţele de la 5 mai, ei afirmă că tinerii înţeleg deseori greşit chemarea lor la revoluţie. Unii anarhişti spun că mişcarea a creat un "monstru". Vassilis Chajiakovou, manager al librăriei Ianos din centrul Atenei, în vârstă de 44 de ani, s-a confruntat cu unul din tinerii care, la 5 mai, au aruncat bombele incendiare asupra băncii Marfin Egnatia şi asupra librăriei sale, ameninţându-l că-i dă foc.

Ziua aceea a avut o rezonanţă particulară pentru Chajiakovou, fost anarhist şi luptător antiautoritar. El îşi amintea cum, la vârsta de 19 ani, a aruncat cu pietre asupra politicianului naţionalist francez Jean Marie Le Pen, aflat în 1985 în vizită la Atena. În anii trecuţi, librăria sa, care a suferit pagube de 100.000-126.000 de dolari la recentele atacuri, devenise un loc popular de întâlnire pentru intelectualii contra curentului. Acum în