Telegrame de felicitare

Veneam de pe Valea Săsarului cu conductele de apă deasupra capului şi urcând cele câteva trepte şi balustrada de lemn de care mă trăgeam in sus şi pe care mă dădeam in jos am ajuns la colţ.

Era o zi cu soare, un soare de firispor.

Casa cu etaj a celui care a violat-o, aşa spun oamenii c-ar fi recunoscut copilul, neavând incotro, avea ochii ca de săpun, când era beat, şoferul de pe Tatra in curbă apăsând pe accelerator luând mâinile de pe volan şi urlând.

Fanfara, muzica siropos-cleioasă, ca măduva din ciolanele decedaţilor. Oare prin ce fac oamenii dragoste? Pe sub umăr? Pe Aleea Minerilor nu urca şi nu cobora nici un dric. Firisporul cădea din cer drept. Iartă-l Doamne pe robul tău... Toţi plângeau. Da' ce-a găsit la ăla, că doară n-o are din miere?

Măcelarul a primit o palmă. Nici nu s-a clintit. A inceput să se taie mobila cu fierăstrăul pe strada Cloşca, fostă Decebal.

Lângă Spital trăia un om care a bătut douăzeci de oameni. Şi o doctoriţă cu căţel.

Conductele imi plăcea să le mângâi şi pe când treceam pe sub ele mă vedeam la doisprezece ani cum voi arăta la optsprezece. Prin conducte trecea o apă. Nu le-aş fi putut iubi de-ar fi fost conducte seci. Se crăpau uneori şi picurau.

Mă uitam la capetele oamenilor de peste douăzeci de ani ca la nişte mori de vânt părăginite. Prevăd «atitudini, sentimente, reacţii» contra «sticle goale, oale sparte, haine vechi» şi fac sinapsă. Eu fac sinapsă. Intr-un picior.

(Zilnic sosesc pe adresa Diavolului telegrame de felicitare. Domnul-Dumnezeu e cu condoleanţele şi nu primeşte bacşiş.)

Astmaticii zilei işi dădeau rendez-vous la o şeptică cu silicoziştii de gradul 1, 2 sau 3, in amurgul peste care Firisporul s-a lăsat, tuse şoptită şi râsete seci.

Visam la o casă lângă conducte. Să fiu aproape de ele, să le pot păzi. Noaptea co