LECŢIA DE ECOLOGIE. Pentru Bianca Călugăru, proaspăt studentă, voluntariatul este un mod de viaţă. I-a intrat atât de mult în sânge încât a devenit a doua casă. Şi asta datorită întâlnirii cu Tăşuleasa Social. Sursa: Tasuleasa Social
De-a lungul săptămânii, la facultate, munceşte din greu pentru a avea weekendul liber. Vineri seara ia un tren de noapte către Bistriţa. Sâmbătă dimineaţa, un autobuz, apoi parcurge trei kilometri pe jos până la campusul Tăşuleasa Social (organizaţie care derulează proiecte de ecologie şi sociale), unde o aşteaptă cealaltă familie.
Este voluntar al organizaţiei de doi ani. Dar timpul acesta la ea nu se măsoară în ore sau minute, ci în experienţe care au schimbat-o şi au înfrumuseţat-o ca om. FOTO evz.ro
Avantajele voluntariatului
„Voluntariatul în România este mic. Sunt atât de mulţi care vor să facă. Mă uit la colegii mei de facultate, unii sunt aşa de entuziaşti, dar nu există oameni care să îi îndrume spre un voluntariat serios, de care să te şi bucuri”, spune ea. Poartă ochelari de miopie, pe care îi tot scoate şi-i pune de-a lungul discuţiei noastre. Mă priveşte sigură pe ea. „La urma urmei faci voluntariat ca să te bucuri”. Din păcate, subliniază printr-o ridicare de sprânceană, în România există prea puţine instituţii unde să te poţi duce ca voluntar şi să îţi fie folosit potenţialul.
Prima oară a ajuns la Tăşu (cum îi place ei să alinte locul şi echipa) când era elevă de liceu. A fost recrutată, alături de o colegă, şi a participat la un training, unde a învăţat să fie lider de echipă pentru a coordona un proiect de curăţenie în oraşul ei natal, Piatra-Neamţ.
Prima experienţă care a uimit-o a fost că la cursurile de la Tăşu a învăţat comunicare. „În şcoală învăţam limba română, învăţam psihologie, însă nu le legam pe cele două de nicio culoare”. Odată cu ea, 131 de tineri au fost formaţi ca lideri
