"...Dacă mitul nu este o creaţie puerilă şi aberantă a unei umanităţi primitive, ci expresia unui mod de a fi in lume, ce au devenit miturile in societăţile moderne?", se intreba cândva Mircea Eliade. Este motto-ul de la care porneşte şi la care incearcă să răspundă Mădălina Moraru abordând din perspectiva mitului o problematică cu totul inedită: publicitatea. Cartea rezultată care se numeşte chiar aşa, "Mit şi publicitate" (Ed. Nemira, 2009, cu o prefaţă de Mihai Coman), este deosebit de incitantă intrucât arată buna cunoaştere a celor două domenii la a căror interfaţă se situează autoarea - pe de o parte ştiinţele comunicării, pe de altă parte antropologia spaţiului sacru.

Mădălina Moraru este doctor in ştiinţele comunicării şi cadru universitar la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti şi are expertiză in aria destinată advertisingului: publicitatea, managementul agenţiei de publicitate, producţia publicitară.

Este remarcabil faptul că din ce in ce mai multă lume realizează că măcar şi din motive pragmatice extensia domeniului de activitate poate fi imbogăţită prin racordarea la sacru. Este ceea ce in Occident poartă numele de Workplace Spirituality ("spiritualitate la locul de muncă") - vezi şi ultima carte a celebrului Stephen P. Robbins, intitulată "Organizational Behavior" (Pearson Education International, 2003). Chiar dacă Stephen Robbins subliniază că nu este vorba despre credinţa in Dumnezeu când ne referim la Workplace Spirituality, ci despre faptul că "oamenii au o viaţă interioară care nutreşte şi este nutrită de semnificaţia muncii desfăşurate in cadrul comunităţii", pasul a fost făcut, iar ochiul atent al antropologului sau al economistului & managerului trebuie să-l ia in considerare.

La extrema cealaltă, cei indreptăţiţi a se erija in exponenţi ai vieţii religioase persistă in acelaşi domeniu, a