Romancier, dramaturg şi poet, Tiziano Scarpa (născut la Veneţia, 1963) a publicat o seamă de romane şi volume de povestiri la mari edituri, tip Einaudi, Feltrinelli, Rizzoli, Mondadori: „Occhi sulla graticola", 1996, „Venezia e un pesce", 2000, „Cos'e questo fracasso", 2000, „Cosa voglio da te", 2003, „Kamikaze d'Occidente", 2003, „Corpo", 2004, „Groppi d'amore nella scuraglia", 2005, „L'inseguitore", 2008, Stabat mater (Torino 2008, Einaudi, 144 p.) ; acest din urmă roman a primit în iunie-iulie 2009 două premii de mare rezonanţă naţională şi internaţională: „Supermondello" şi „Strega". Tiziano Scarpa este deasemeni autorul unor remarcabile radiodrame şi texte de teatru. Recent i-a fost tipărită o antologie de poezii: „Discorso di una guida turistica davanti al tramonto", 2008.

Stabat Mater e un roman istoric şi psihologic totodată, localizat în Veneţia începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătăţii, melancoliei, a non-comunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coşmaruri ale morţii în otrava neagră a mării şi a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei de cameră, Maddalena, din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înţelegătoare şi totuşi fioroasă prin-tr-un efect horror şi totodată uma-nizant, voit de autor : seamănă, din pricina imaginarilor şerpi negri încolăciţi în păr, cu faimoasul portret al Meduzei lui Caravaggio.

Cecilia, copil abandonat, cântă la vioară în orchestra Orfelinatului „Pieta"(devenit în veacul XX spital şi maternitate, unde a văzut lumina zilei chiar Tiziano Scarpa). Adolescenta Cecilia (nume ales deloc întâmplător, ştiindu-se că Sfânta Cecilia este venerată şi ca patroană a muzicii) întruchipează o anonimă fiinţă, invizibilă în spatele grilajelor de metal, cu care erau dotate cele două balcoa