În sistemul medical, bizarerii sunt peste tot, sunt convinsă. Că, din câte am auzit, domnul Lăzărescu mai moare şi la alţii şi nu neapărat de moarte bună. Dar ăştia ai noştri sparg toate recordurile! Se dovedesc a fi teribil de inventivi: par să vrea să te omoare cu drumurile pentru un concediu medical. Pare comic dacă n-ar fi tragic. Să exemplificăm. O să vorbesc la persoana I, deşi nu sunt eu victima în cazul de faţă.

Am căzut şi, după ce m-a lăsat durerea ascuţită din cot, a început a se face simţită în încheietura mâinii. Nici degetul mic nu-l mai puteam mişca fără să mă schimonosesc de durere. Am zis că-mi trece într-o zi, două, dar după ce m-am zvârcolit o noapte întreagă, a doua zi mi-am luat tălpăşiţa spre spitalul de oase. Acolo mi s-a spus că e entorsă şi mi-au pus mâna-n ghips. Zece zile. Acum, medicul curant, fiind din spital, nu-mi putea da concediul medical - aşa e le-gea - şi mi-a dat o recomandare pentru medicul de familie, care mi-a scris fără probleme concediul.

Au trecut cele zece zile şi a venit momentul să-mi scot ghipsul. Dar mi s-a pus din nou. Trebuia să-mi lungesc concediul medical. Problema era că prelungirea de concediu nu mi-o mai putea da medicul de familie, ci un medic de policlinică, specialist, după recomandarea medicului curant şi a medicului de familie. Am ajuns la policlinică, dar n-aveam toate actele de la muncă. Medicul de policlinică m-a înregistrat şi mi-a zis să vin a doua zi, cu actele.

A doua zi, vineri, nu era nici un medic ortoped în policlinică. Am plecat fără concediu. Din fericire, luni medicul specialist era în policlinică, dar făcea şi drumuri în spital, aşa că am aşteptat peste patru ore, cu emoţii că nu ştiam dacă voi mai primi concediu medical din urmă. Mi l-a dat, dar, când m-a auzit că-mi scot ghipsul la spitalul de ortopedie, nu i-a picat bine deloc: "Păi de ce nu ţi-au dat con