Că măsurile anunțate de Guvernul Băsescu-Boc sunt insuficiente e una. Că ele lovesc fără diferențiere în diferite categorii sociale e altceva. Că tăierea pensiilor e ilegală e un aspect pe care îl va rezolva, cel mai probabil, justiția. În fine, mai sunt cheltuieli bugetare (altele decât cele salariale) prin care trebuie intrat cu foarfeca.
Dar de aici și până la amenințarea cu greva generală din partea sindicatelor e cale lungă. Pentru că sindicatele au o mare responsabilitate pentru actuala structură bugetară care dă pe afară. Pentru că în spatele majorărilor salariale colective pentru care au luptat ani la rând și în numele cărora au tranzacționat voturi și influență politică, sindicatele au protejat și promovat incompetența, nepotismul și servilismul. Au asanat și pregătit terenul pentru dezvoltarea clientelismului politic, care nu ar fi fost posibil dacă sindicatele s-ar fi opus cu adevărat.
Am văzut mereu medici, profesori ori specialiști în administrație publică care își exercitau profesia aleasă cu competență și responsabilitate, dar care se plângeau de veniturile obținute. Priveau însă mereu spre Guvern, fără să vadă că problema era în propria ogradă. Că aveau aceleași venituri sau poate chiar mai mici cu colegi de-ai lor care se mulțumeau să semneze condica și-și băgau picioarele (scuzați expresia) în ceea ce aveau de făcut. Că nu de puține ori au ajuns să facă și munca incompetenților de lângă ei. Și nu s-au revoltat.
Acum se plâng că măsurile de austeritate lovesc nediferențiat. Dar nici măcar acum nu vor să-și facă ordine în propria ogradă. Refuză să-și asume această responsabilitate. Și tot către Guvern se întorc să ceară bani. Să se majoreze taxele, să se impoziteze drepturile de autor urlă iară Bogdan Hossu, care aduce din ce în ce mai mult a Vadim Tudor. Nu zău?
Tovarășe Hossu, tovarăși sindicaliști, ia încercați să vă gândiț