În sfârșit, negociatorul șef al FMI cu România, Jeffrey Franks, a ieșit să spună, cu subiect și predicat, ceea ce șeful său, Strauss-Kahn, a rostogolit într-o frază. Da, s-a discutat cu Guvernul reintroducerea cotei progresive de impozitare.
Măsura în sine este destinată, teoretic, strângerii unor sume mai mari de bani din impozitarea într-o mai mare măsură a celor care obțin venituri mari. Pe partea cealaltă, Guvernul Boc ar fi putut închide gura și celor care-l acuză că-i nenorocește pe cei mai săraci dintre noi, putând imagina cote de impozit mai mici decât actualul 16%, care ar fi urmat să fi fost aplicată celor cu venituri foarte mici. După mai multe simulări cu cote de impozitare și tranșe de venit, s-ar fi creat un echilibru în care s-ar fi împăcat, cel puțin pe hârtie, și capra și varza: bani mai mulţí la buget și ajungerea la acea mult-clamată justiție socială. Ei bine, măcar o dată, îi felicit pe Boc, Vlădescu & Co. că n-au procedat așa. Câteva motive:
-Îndoiala asupra creșterii veniturilor bugetare. Chiar în măsura în care discutăm despre impozitarea diferențiată doar a veniturilor (nu știu dacă s-a discutat și despre profitul companiilor) cu siguranță că inginerii în “optimizări fiscale” vor găsi soluții să sustragă de plata impozitului o bună parte din suma plătită angajaților.
-Creșterea evidentă a numărului celor care vor primi tot salariul din sacoșă, fără nici un fel de acte sau contract, cu efecte clare asupra nivelului încasărilor.
-Momentele delicate pe care le traversează piața muncii. Din cauza crizei, avem o piață a angajatorului, nu a angajatului. Ca atare, ultimul, mai ales dacă are un salariu frumușel și va fi lovit destul de tare, nu prea poate să-i arunce angajtorului cu demisia în față atunci când acesta-i va spune “știi, trebuie să-ți tai din leafă, pentru că a crescut impozitul, e criză și eu n-am bani să acopăr
