Pe vremea lui Ceauşescu circula un banc cretin, din categoria XXX, despre paraşutista Nataşa. Scurt rezumat: la un congres internaţional de chirurgie estetică, americanul, evreul şi rusul vorbesc auditoriului despre cele mai interesante cazuri clinice întâlnite.
Rusul ia cuvântul la final, pe post de poanta bancului, şi povesteşte despre Nataşa, căreia nici o intervenţie chirurgicală n-a reuşit să-i şteargă zâmbetul de pe faţă. Nataşa se aruncase din avion, paraşuta rămăsese închisă şi ea aterizase, înţelegeţi dumneavoastră în ce poziţie, într-un stâlp de telegraf.
De bancul cu Nataşa mi-aduc aminte, involuntar, ori de câte ori văd reclamele la absorbante. În zilele cu pricina, ştiţi voi care, femeile trebuie să fie, în viziunea copywriterilor, musai fericite. Merg pe stradă cu zâmbetele înfipte în maxilare, de parcă şi-ar fi administrat Xanax, nu două aripioare pe chiloţi. Menirea absorbantului e să le aducă în al nouălea cer. Nu înţeleg de ce.
Un simplu sondaj printre femeile zdravene la cap îţi va dovedi că aşteptările lor de la acest produs se învârt în jurul fizicii: capacitate de absorbţie, arie de acoperire, grad de confort etc. Pentru a atinge Nirvana, femeile au alte soluţii... Nici un creator de reclamă la tampoane n-a fost însă vreodată interesat de părerea femeilor zdravene la cap! Da' ce, credeţi că cei care au inventat protej-slip-urile au făcut vreun sondaj de piaţă? Absorbantele zilnice au apărut în galantare din nevoia producătorului de a vinde. Nu doar menstrual, ci de mai multe ori pe zi. Protej-slip-urile te protejează. De cine? De tine însăţi.
Cum? Cumpărându-le! Te ajută creativii să alegi, lipindu-ţi oferta pe ecranul televizorului şi propovăduind, gălăgios, calităţile unui produs folosit în igiena intimă. "Discreet". Aşa se numeşte absorbantul zilnic. "Cu atingere de mătase", zice reclama. N
