- Cultural - nr. 555 / 22 Mai, 2010 15 ani de la moartea filozofului Emil Cioran Emil Cioran, invincibilitatea locului Ne intalnim in Scrisori catre cei de-acasa (Editura Humanitas, 1995), in acceptiunea critica a lui Dan C. Mihailescu, cu "un Cioran mai transparent decat cel din propria-i opera". De altfel, Emil Cioran consemna ca "adevarul despre un autor e de cautat mai degraba in corespondenta decat in opera sa." Opera poate fi o masca. Nietzsche este orgolios si profet in cartile sale, dar abandonat in scrisori. Crezand in piesele epistolare, in suveranitatea lor, regretandu-le pe cele pierdute, de tinerete - "fiindca prin ele m-as putea regasi asa cum eram la sosirea in Franta, la 26 de ani" - Emil Cioran dezvolta un jurnal epistolar, ca "eveniment major al singuratatii", prin numeroasele pagini trimise parintilor, fratelui Aurel Cioran, prietenului din copilarie, Bucur Tincu, sau cele catre Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Arsavir Acterian, Petru Manoliu, Mircea Zapratan. Invocata imagine asa cum eram (dintr-un articol publicat in Nouvelle Revue Francaise, nr. 489, octombrie 1993) exprima identitatea cioraniana originara, nerecuzata, intacta. In Semnaturile lui Cioran, interventia reputatului profesor Sorin Alexandrescu la editia a VII-a a Colocviului International Emil Cioran, Sibiu-Rasinari, 10-13 mai 2001, "omul local" apare ca identitatea cea mai profunda a lui Emil Cioran, identitate pe care nu a negat-o niciodata, mereu activata de sentimentul nonidentitatii pariziene. In afectivitatea cursiva a epistolarului, revenirea obsesiva a locului dintai devine refugiu din claustrarea pariziana: "La Paris, viata devine tot mai mult un cosmar. Ca sa vezi un petic de verdeata iti trebuie o ora..." , ii scrie fratelui Aurel Cioran, la 14 noiembrie 1969, sau intr-o alta epistola, datata 19 mai 1971, Emil Cioran avertizeaza: "A trai aici a ajun