Când repovesteşti realitatea dintr-un alt unghi de vedere, viaţa devine mai uşor de înţeles, chiar dacă nu de acceptat.
Casa noastră nu-i una prea solidă. Pe rând, locatarii ei s-au obişnuit să fure becurile, clanţele, cutiile poştale. Zoaiele se varsă rareori la gunoi. Umblă vorba că s-au făcut amenajări interioare tăind pereţii şi că s-ar fi secţionat câţiva stâlpi de rezistenţă. Locuim într-un bloc fragil şi nesigur. O altă mare plăcere a locatarilor acestui imobil e să-şi arunce gunoaiele-n cap, de la etaj.
Cablurile electrice sunt vechi şi pericolul de incendiu e iminent. Ghena pute, căci a fost rău proiectată de la început, dar cine să-i mai ceară socoteală constructorului? A şi murit, între timp, de moarte violentă, se zice. Dacă vii acasă pe-nserat, trebuie să-ţi iei o lanternă, să nu-ţi rupi gâtul. Nu e uşor de trăit în imobilul nostru. Colac peste pupăză, după ce ai intrat în apartament, nu ştii niciodată dacă ai apă caldă sau dacă n-a tăiat careva cablul de televizor şi de net.
Nemulţumirea generală a schimbat mulţi administratori. Aici suntem solidari şi solitari. Administratorul ar trebuie să fie un bărbat în toată puterea cuvântului, neinfluenţabil, altruist, plin de solicitudine şi să ne protejeze pe toţi, la grămadă. Un om cu astfel de calităţi nu există, doar dacă nu punem la socoteală propria persoană. Însă, de bine, de rău, lucrurile merg, lumea supravieţuieşte, viaţa e frumoasă. Ştiţi cum spune poetul: „Dar unde-i soare e şi nor".
Noul administrator s-a gândit să angajeze un pompier, care măcar să ne protejeze de incendii. Zis şi făcut. Un individ micuţ, harnic, ochelarist, vorbăreţ s-a prezentat la muncă, cu tot cu echipa lui de voluntari, aleşi pe sprânceană. Prima dată a controlat o canistră de benzină cu bricheta. Fireşte, canistra a luat foc. Dar omuleţul s-a întors calm către noi şi ne-a asigurat că situaţia e sub cont
