Hollywood transplantat pe pământ rusesc, aşa s-ar traduce „Soare înşelător 2”, filmul care a avut premiera astăzi, în competiţia de la Cannes. Sursa: Northfoto

Un „Soare înşelător 2”, după ce pe genericul de final al primului scria că Serghei Kotov a fost omorât, părea neverosimil. Însă Nikita Mihalkov susţine că, aşa cum Sherlock Holmes e ucis de n ori şi reapare vesel şi sănătos, la fel poate şi generalul său rus. Numai că el nu e tocmai vesel, şi nici tocmai sănătos. E într-un lagăr rusesc, condamnat pe motive politice, şi filmul ne transportă în pragul lui 1941, în chiar anul în care Germania a invadat URSS-ul.

În timpul unui bombardament, unii condamnaţi mor, alţii evadează. Kotov (jucat tot de Mihalkov) şi tovarăşii săi rămân să lupte pe front pentru patria-mamă, convinşi că acasă nu-i mai aşteaptă nimeni.

Celălalt fir narativ din „Exodus” – care a avut premiera astăzi, în competiţia de la Cannes - ne duce către Nadia Kotova, fiica lui, protejată în secret de cel care l-a arestat pe Kotov, agentul KGB Dmitri Arsentiev (Oleg Menşikov).

Căutându-se unul pe altul, cei doi trec prin infernul războiului (care nu s-a încheiat, pentru că urmează „Soare înşelător 3: Citadela”), iar acest infern pare singura raţiune pentru care Mihalkov a cheltuit 35 de milioane de euro.

O reparaţie istorică

E un demers vanitos al unui regizor care încearcă propriul război cu uriaşa industrie americană şi cu puterea sa de modela felul în care este percepută istoria.

„Şi noi putem face filme ca ei”, spune Mihalkov, inspirat să regizeze această costisitoare dramă de război după ce a văzut „Salvaţi soldatul Ryan” al lui Steven Spielberg. Nu a fost intrigat de maşinăria de efecte speciale, ci de felul în care pelicula încerca „să inducă ideea că aliaţii au câştigat războiul singuri”. O reparaţie istorică, deci.