S-au terminat si protestele. Acum tragem linie. Cine a participat la ele? In termeni cantitativi, zeci de mii de oameni. Multimi imense, daca e sa ne luam dupa organizatori, Antene si Realitatea.
De fapt, acolo nu au fost 60.000 de manifestanti. Nici 50. E putin probabil sa fi depasit 20.000. Asta stiind ca si la celelalte proteste, cele din 2009, cifrele au fost umflate cu pompa. In loc de cei 10.000 de oameni anuntati la televizor, atunci nu erau nici macar un sfert. O spune cineva care a fost la fata locului. Oricum ar fi, in termeni calitativi, la asemenea proteste participa mereu aceleasi trei tipuri de oameni:
1. Disperatii
Oamenii cu adevarat disperati. Cei care castiga putin si pentru care o scadere din salariu de doua milioane reprezinta granita intre subzistenta si disperare. Erau furiosi, amarati, speriati. Poate mai speriati ca niciodata in ultimii 10 ani. Mitingul a fost al lor si despre ei. Adevarata drama a fost lor.
2. Turistii de ocazie
Tot bugetari si astia. Dar mai putin afectati de scaderi si mai interesati sa vada Bucurestiul, unde liderii de sindicat i-au adus ca sa umfle numerele. O parte dintre ei nici nu s-au sinchisit sa vina la miting si au profitat de excursia gratuita pe banii sindicatului. Adica ai statului. Altii au plecat la prima ocazie. Iar unii nu au plecat macar din localitatile de origine si au profitat de ziua libera.
Caracteristici: bascaliosi, galagiosi si veseli. Foarte veseli, unii dintre ei. Sunt mandri ca sunt acolo. Si mandri ca sunt bugetarii tipici ai Romaniei.
3. Liderii de sindicat
Cu greu gasesti o specie mai pestrita decat asta. Pentru ei, mitingurile sunt ocazia sa-si justifice existenta. De aia, atunci ii vezi rai, cu priviri necrutatoare si vorbe grele. De oameni hotarati. Chipurile.
De fapt, multi dintre ei su