-Dar nu i-am zis nimic! I-am spus doar ca nu mai suport capacul ala de la wc ridicat in urma lui, mizeria din masina lui, gradina neudata de el si contabilii nevizitati de muschii lui! Ce mare lucru i-am zis?
-Ha ..ha, dar iubito i le spui in fiecare zi, dimineata, pranz, seara! Tot pe tonul asta cu care vorbesti si cu mine! Crezi ca e bine asa?
-Auzi Doria? Sa ma mai lase in pace ca nu sunt dadaca lui, daca eu pot sa fac atatea si sa cresc si doi copii, poate si el sa faca “niste nimicuri”.
Gresit. Desi cred ca dupa citirea acestui text ne vom pozitiona din nou in doua tabere diferite, cred ca femeia este intr-o mica masura un anumit tip de dadaca a barbatului. Stiu ca suna exagerat, insa sunt gata sa va explic de ce cred asta si de ce nu sunt de acord cu gura mare rasturnata zi-lumina peste bietii barbati.
Sosetele, capacul de la wc, pantalonii aruncati, patul nefacut, masina neaspirata, batista murdara, servieta vraiste sau laptopul plin de praf, sunt niste probleme minore sau daca vreti niste pseudo-probleme. Toate se rezolva, sosetele se strang si 100 de ani, nu vad care e problema (daca e surd, e surd, n-o sa se repare in veci, probabil ca si in copilarie strangea altcineva sosetele, poate mama?) laptopul se sterge cu solutie speciala, masina o poate curata si un domn binevoitor la benzinarie care tocmai cu asta se ocupa, servieta poate fi reorganizata cu acordul “distinsului” si cu un anunt in prealabil (pentru ca nu se stie ce gasiti daca nu anuntati inainte ca doriti sa faceti “curatenie”) s.a.m.d.
Nu pricep de ce femeile fac atata caz si isi pierd rabdarea, actiune urmata de tipete, sorcoveli, maimutareli televizionistice tip “doamna cu telefonul trantit la podea “sau “Tociu si Palade” cand mai simplu e sa-i lasam pe barbati (cum ar veni) in pace!
In loc sa ne facem atatia pseudo-paduchi pe creier din cauze de ignoranta
