La nouăsprezece ani de la asasinarea savantului, Horia-Roman Patapievici propune un studiu asupra gândirii lui Ioan Petru Culianu. La 21 mai, Librăria Humanitas Kretzulescu a găzduit lansarea volumului „Ultimul Culianu“ de Horia-Roman Patapievici.

Încă foarte puţin cunoscută în cultura română, inclusiv în mediul universitar, gândirea lui Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor a cărui carieră a stat iniţial sub semnul operei lui Mircea Eliade, este subiectul studiului „Ultimul Culianu", lansat la sfârşitul săptămânii trecute.

Cu exact nouăsprezece ani în urmă, la 21 mai, în ziua simbolică a Sfinţilor Constantin şi Elena, savantul născut în România a fost ucis într-o toaletă a Divinity School, în Universitatea din Chicago, în împrejurări rămase neelucidate. Volumul scris de Horia-Roman Patapievici nu are în vedere o investigaţie a acestor circumstanţe, ci propune o teorie prin prisma căreia ar putea fi interpretate ultimele lucrări ale cercetătorului român atât de apreciat în străinătate pentru volume ca „Eros şi magie în Renaştere", „Gnozele dualiste ale Occidentului" sau „Călătorii în lumea de dincolo".

Potrivit autorului, în ultimii ani de viaţă Ioan Petru Culianu a intrat într-o perioadă de febrilitate creatoare ieşită din comun, în care „s-a petrecut o potenţare a activităţii lui interioare". „Autorul a avut revelaţia unei metode universale", a susţinut autorul studiului, „în ideea că toate sistemele de gândire sunt identice".

Horia-Roman Patapievici a explicat la lansarea volumului că gânditorul român preţuit atât de târziu în ţara natală a făcut descoperiri care l-ar fi transformat spiritual, dându-i un avânt fără precedent.

Filosoful susţine că acest studiu este şi un bilanţ personal, rod al unei preocupări apărute încă din 1993, când editurile din România începeau să publice opera lui Ioan Petru Culianu.

Destinul interpret