Bucătăria turcească este considerată una dintre cele mai bune din lume. Nu doar varietatea uluitoare a preparatelor, cât mai ales influenţele asiatice şi mediteraneene au făcut ca spaţiul turc să fie extrem de gustos.
O gastronomie care compune într-un mod fericit tradiţia pastorală şi bogăţia inepuizabilă a mării. Un periplu culinar între estul montan şi sudul maritim. Astfel, restaurantele turceşti pot fi împărţite în câteva mari categorii: localuri cu specialităţi de carne (kebabÎi şi yemekleri lokantasi), de peşte (balik lokantasi), taverne (meyhane) şi restaurante cu bucătărie otomană (turk osmanlî).
Oriunde ai merge însă, fiecare preparat trebuie însoţit de "pidé", tradiţionala pâine turcească. Formele şi ingredientele folosite pot fi diferite, important este ca această pâine să aibă un singur strat, deosebindu-se astfel de lipiile libaneze cu "buzunar". De cele mai multe ori, turiştii vor face cunoştinţă cu ea sub numele de "pizza turcească".
Frecvent, forma pe care o ia coptura poate fi mai degrabă cea a unei bărcuţe alungite (brutarii au nevoie de ceva îndemânare pentru a transforma mingea de aluat), după care se acoperă cu ingredientele dorite, la alegere. După ce se lasă să se perpelească în cuptor, timp de câteva minute, se scoate şi se serveşte întreagă sau tăiată feliuţe. Turiştii vor putea astfel alege între kasarli (cu brânză), kyimali (cu carne de miel şi roşii), yumurtlu (cu ou şi brânză rasă), suÎuklu (cu bucăţele de cârnaţi turceşti condimentaţi). Însă "pidé"-le mai pot fi acoperite cu cartofi şi brânză, cu ou şi spanac, cu roşii şi brânză..., practic, fiecare poate crea propria combinaţie, folosindu-şi imaginaţia.
În tradiţia turcească, "pidé" se face în timpul marilor sărbători religioase, cum ar fi Ramadanul, gospodinele limitându-se în acest caz la o reţetă extrem de simplă. Pentru a pregăt
