Un trăscău ordinar, din compuşi chimici, fără legătură cu strugurii e vândut pe piaţă în loc de vin. Dacă s-ar acciza, statul ar câştiga anual 230 milioane de euro. Sursa: ADRIAN SCUTARIU

Până în urmă cu o jumătate de secol, falsificarea vinului era simplă, se îndoia cu apă. Odată cu introducerea chimicalelor în in dustria vitivinicolă, metodele s-au perfecţionat, ajungându-se la performanţa de a se comercializa băuturi alcoolice cu aroma, gustul şi culoarea vinului, dar care nu are nimic în comun cu strugurii.

Celebrul falsificator şi traficant de vinuri Gheorghe Ştefănescu „Bachus”, condamnat la moarte şi executat la sfârşitul anilor ’70, ar crăpa de invidie, dacă ar mai trăi, aflând ce beau astăzi românii: „Băutură fermentată liniştit”! Pe scurt, BFL. Adică apă, alcool etilic, sirop de glucoză, îndulcitori şi aromatizanţi naturali sau sintetici.

Doi litri de astfel de cocârţ ordinar se vinde la butic sau în piaţă cu preţuri cuprinse între 5 şi 8 lei. Mai ieftin decât apa minerală. O bei pe loc şi mori acasă. Dacă mai ajungi.

Pastila de vin şi marmelada sunt doar legende

„Nici pe timpul lu’ Ştefănescu nu era neapărat o falsificare. Era vorba despre comerţ ilegal de vinuri, achiziţionate din diverse «vinalcooluri». Achiziţii duble pe care le cupaja, aromatiza şi dilua de la 11% volum la 10%. Era un plus de gestiune. Pe vremea aceea mai erau practici în fostele Întreprinderi ale Viei şi Vinului de a se achiziţiona de la populaţie, IAS-uri şi CAPuri struguri. Se refermenta vinul care, în loc să ajungă oţet, ajungea pe piaţă vin de masă”, explică Cornel Henorel Dicu, şeful Inspecţiei din Ministerul Agriculturii.

Liviu Grigorică, oenolog şi asistent universitar la Facultatea de Viticultură şi Vinificaţie la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti, desfiinţează miturile legate