Alergarea înainte sau după serviciu, în parc sau în jurul blocului, este cel mai ieftin sport. În plus, te menţine în formă şi te scapă de depresie. Joggingul, un sport pe care nu trebuie să-l înveţi, pentru că-l ai în sânge, câştigă tot mai mulţi adepţi în rândul românilor.
Mihai Popa (30 de ani) s-a reapucat de alergat acum o săptămână. Pleacă de la blocul lui din zona Titulescu din Capitală şi ajunge până la Arcul de Triumf, jumătate în alergare, jumătate în mers. Oboseşte destul de repede; după 800 de metri, cel mult un kilometru, se opreşte. În urmă cu câţiva ani, reuşea să alerge legat doi-trei kilometri fără probleme. Când a început să facă jogging, era încă student şi avea un partener de alergare, „un coleg mai sportiv".
Vezi aici unde poţi alerga în Bucureşti
Strategii pentru o inimă puternică
De-atunci s-a tot lăsat şi s-a tot reapucat. Îi place senzaţia pe care o are în zilele în care reuşeşte să iasă la jogging. „Sunt mai relaxat, dorm mai bine, mă descurc altfel cu stresul de la serviciu. Aş vrea să alerg mai des, mai mult".
Pentru Camelia Toanchină (29 de ani) motivaţia de a face mişcare constant a apărut în 2005, la doi ani după ce s-a mutat la Bucureşti şi a început să lucreze. Acum spune că momentul în care s-a apucat de sport i-a schimbat total viaţa.
Camelia a avut mereu probleme cu greutatea şi a fost nevoită să fie atentă la ce şi cât mănâncă, dar şi să facă mişcare. „În liceu au fost primele încercări de a-mi construi un program de alergat", îşi aminteşte Camelia, care locuia pe atunci în Făgăraş. „Eram singura din cartier care făcea asta. Stăteam aproape de o unitate militară şi treceam pe acolo şi la plecare, şi la sosire. Băieţii au ajuns să mă cunoască, mă încurajau, uneori chiar îmi monitorizau timpii. Îţi dai seama ce efect benefic are asta asupra unei adolescente."
În urmă cu cinci ani însă